Despre Garabet Ibrăileanu

GARABET IBRĂILEANU

(1871 – 1936)

CRITIC ȘI ISTORIC LITERAR

Personalitate de seamă în literatura noastră – teoretician, promotor al criticii literare, creator literar, profesor de istoria literaturii romȃne la Universitatea din Iași și principalul redactor al revistei ”Viața românească” între 1906 – 1930, Garabet Ibrăileanu reprezintă în cultura română o conștiință luminoasă, mereu în acțiune.

Garabet Ibrăileanu s-a născut la Târgu Frumos, județul Iași, într-o familie de origine armeană, de profesiune comercianți. În 1872, familia se mută la Roman, unde Garabet Ibrăileanu frecventează școala primară și gimnaziul.

Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosescă cu intermitențe toată viața, Garabet Ibrăileanu debutează în paginile revistei ,,Școala Nouă” cu articole, după care publică versuri, poeme în proză, cugetări, traduceri etc. Între anii 1890 – 1895, Garabet Ibrăileanu frecventează la Universitea din Iași cursurile Facultății de Filosofie, Istorie și Literatură. Concomitent urmează Școala Normală Superioară și colaborează la diverse ziare și reviste (,,Munca”, ,,Evenimentul literar”, ,,Lumea Nouă” etc).

După absolvirea studiilor universitare, a fost mai întâi profesor de liceu timp de patru ani, la Bacău până în 1900, apoi la Liceul Internat Costache Negruzzi din Iași timp de încă opt ani. În 1908 a ocupat catedra de Literatură modernă de la Universitatea ”Al.I.Cuza” Iași pe care a servit-o până în 1934.

Garabet Ibrăileanu a desfășurat o activitate didactică și literară de mare ecou, reluând strălucita tradiție a societății ,,Junimea” și a revistei ,,Convorbiri Literare”, prin reunirea în jurul revistei ,,Viața Românească” a scriitorilor cei mai însemnați ai epocii și prin orientarea mișcării literare a vremii în direcția creației de caracter specific, legată de realitățile naționale contemporane.

Opera critică a lui Garabet Ibrăileanu, al treilea moment important în critica românească, poate fi privită ca o sinteză a direcțiilor anterioare ilustrate de T. Maiorescu, C. Dobrogeanu Gherea.

Următoarele volume de critică ,,Scriitori și currente” (1909), ,,Opera literară a D-lui Vlahuță” (1912), ,,Note și impresii” (1920), ,,După război” (1921), ,,Scriitori români și străini” (1926), ,,Studii literare”(1930) conțin observații mereu valoroase despre clasici (V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, I.L.Caragiale) sau despre contemporani, la impunerea cărora Ibrăileanu a contribuit (M. Sadoveanu, I.Al. Brătescu – Voinești, G.Galaction, G. Topârceanu, D. Botez, O. Cazimir, I. Teodoreanu, H.I.Stahl).

Un volum de aforisme privitoare la conduita înțeleptului ,,Privind viața” (1930) și un roman de analiză a sentimentului iubirii ,,Adela” (1933), clasic în literatura noastră, încheie activitatea lui Garabet Ibrăileanu.

S-a stins din viață la 10 martie 1936, la sanatoriul Casa Diaconeselor din București. Urna conținând cenușa criticului literar a fost depusă la cimitirul Eternitatea din Iași.

Pentru multilaterala sa activitate, Academia Română l-a ales membru postmortem. Garabet Ibrăileanu a rămas în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut drept un profesor impecabil, un impunător șef de cenaclu, om de o rară distincție sufletească, prieten de neuitat, intelectual de o elevată ținută a cărui operă se constituie într-un moment remarcabil în istoria criticii românești.