File de istorie
TÂRGU FRUMOS – ORAȘUL LA RĂSCRUCE DE DRUMURI
Scurt istoric al localității
Teritoriul oraşului Târgu Frumos a fost locuit încă din Neolitic, după cum atestă descoperirirle arheologice, dar prima atestare documentară datează încă din Evul Mediu.
Locul unde a apărut şi evoluat vatra oraşului nu a fost întâmplător ales ci în cuprinsul unei „porţi naturale” cu largă deschidere spre câmpie, unde circulaţia era pretutindeni activă şi unde se polariza o bogată viaţă economică.
Tîrgu Frumos apare în documentele vremii relativ târziu, cu toate că în hrisovul reîmpopulare din 1763 se precizează că „acest târg este (unul) din cele mai vechi oraşe” ale Ţării Moldovei (N.Iorga).
Prima sa menţiune documentară o reprezintă actul din 5 octombrie 1448 prin care Petru Voievod (numit şi Petru al II-lea) domnul Ţării Moldovei dăruieşte Mănăstirii din Poiana, întru pomenirea părinţilor săi, câte şase vase de vin anual de la Hârlău sau Cotnari; pe lângă acestea, domnul dăruieşte mănăstirii „toată ceara de Târgu Frumos, s-o ia călugării, în fiecare an, de la toţi cîţi vor avea cîrciumi …”.
Menţinerea şi evoluţia aşezării „în locul de contact şi de intersecţie” nu a fost întâmplătoare ci s-a datorat unor cauze de ordin natural şi social – economic.
Cauzele de ordin natural sunt:
– existenţa unor terenuri neinundabile folosite atât în scopuri economice, cât şi pentru construcţii rezidenţiale;
– prezenţa apei – a celei subterane – utilizată ca apă potabilă la care se adaugă şi existenţa iazurilor;
– bordura de dealuri împădurite de la contactul cu câmpia a reprezentat întotdeauna locuri cu refugiu pentru populaţie în perioadele tulburi;
– existenţa în apropiere a carierelor de calcar şi nisip de unde locuitorii se aprovizionau cu materiale de construcţii;
– existenţa unei flore spontane ce a dus la practicarea stupăritului;
– existenţa unui „loc central” în focarul zonei curbei de conctact, a detreminat ca toate drumurile să se strângă în mănunchi dinspre pădure spre câmpie unde se adunau locuitorii satelor pentru a-şi schimba produsele.
Cauzele social – economice sunt:
– existenţa în lungul zonei centrale a unor sate foarte vechi şi permanent locuite, ceea ce a determinat necesitatea apariţiei unei „pieţe”, a unui punct favorabil schimbărilor de produse;
– existenţa acestei „porţi naturale ca o zonă joasă care a înlesnit circulaţia dinspre Valea Siretului şi Câmpia Moldovei, reprezentând o zonă de necontenit trecere; pe aici îşi înscriu traseul drumurile pastorale ce coborau din Munţii Bistriţei şi Stânişoarei pe Valea Moldovei sau cele care veneau din Transilvania pe la oituz, se întâlneau pe Valea Bahlueţului la Târgu frumos şi se îndreptau spre Valea Prutului. Drumul sării trecea de asemeni, pe aici spre „şleaul” cel mare al Iaşului, documentele istorice prezentând „vama” care se lua la Târgu Frumos pentru „carele cu sare;
– documentele istorice prezintă că pe aici trecea vechiul drum ce lega înfloritoarele oraşe săseşti de sub munte cu oraşele levantuli, Cetatea albă şi mai ale4s Caffa ce constituia principalul centru de atracţie al bogăţiilor aduse din Indii;
– o altă cauză de ordin social – economic ce a determinat menţinerea şi dezvoltarea oraşului a fost aceea că , aflat pe „loc domnesc” a beneficiat de privilegii din partea domnitorilor ce au impulsionat creşterea numărului de locuitori şi prosperitatea economică în perioadele secolului al XV-lea, al XVIII-lea.
În prezent, Târgu Frumos ocupă o poziţie importantă în reţeaua căilor de comunicaţii constituind un important nod rutier la răscrucea drumurilor spre Botoşani, Paşcani, Roan şi Iaşi. Menţionăm E585 dinpre Iaşi ce face joncţiunea cu E85 prin Paşcani şi Roman şi drumul naţional D.N.28 spre Botoşani. Acestora li se adaugă şi reţelele de drumuri comunale. Faţă de calea ferată electrificată ce străbate judeţul pe direcţie E → V, oraşul are o poziţie tangenţială şi un rol de tranzit. Târgu Frumos constituie al 3-lea oraş ca mărime şi importanţă economică din judeţul Iaşi.
Numele oraşului între mit şi realitate
Întrebarea la care cei ce au studiat istoria acestei aşezări au încercat să-i găsească un răspuns plauzibil a fost de ce unicul târg al Cârligăturii s-a numit Târgu Frumos? Deşi răspunsul corect la această întrebare se află în documente, el a fost de multe ori ignorat şi înlocuit cu diverse explicaţii fanteziste, culeseprobabil din folclorul local.
Astfel, economul Neculai Dărângă, autorul primei monografii dedicate acestei aşezări (Monografia oraşului Târgu Frumos, 1915), a emis o serie de ipoteze, lipsite de orice fundament ştiinţific. Aceste ipoteze sunt:
- înainte de apariţia acestui târg, în acel loc nu era decât o singură cârciumă – loc de popas pentru călători. Deoarece cârciumăreasa era foarte frumoasă, locul era cunoscut drept „la hanul cu cârciumăreasa cea frumoasă”; de aici şi târgul care a apărut ulterior s-a numit „frumos”;
- în acest loc se întâlnea Şefan cel Mare cu mama lui Petru Rareş, o negustoreasă frumoasă din Hârlău;
- moşia târgului a fost în stăpânirea domniţei Ruxanda, fiica lui Petru Rareş, care era de o frumuseţe rară, de unde moşiei, si apoi târgului i s-a zis „moşia frumoasei” şi apoi „Târgul Frumoasei”;
- în acest ţinut aveau loc târguri frumoase de vite cornute şi porci ce atrăgeau negustori din ţările vecine;
- târgul era situat într-o zonă geografică foarte frumoasă, fiind înconjurat de păduri şi dealuri acoperite cu flori; de la mediul natural plăcut, aşezarea a luat numele de „Târgul Frumos”.
Constantin C. Giurescu este de părere că numele aşezării se explică prin locul frumos în care aceasta a fost întemeiată, într-o regiune de păduri, fâneţe şi vii. Despădurirea a schimbat treptat aspectul locului, astfel încât doar numele târgului mai evocă plăcutul cadru de altă dată.
Explicaţia corectă pe deplin fundamentată ştiinţific a denumirii târgului, ne-o oferă documentele: în documente Târgu-Frumos apare sub forma de Kpachьi Tpъѓы. Târgu-Frumos ca şi multe alte târguri moldoveneşti, se afla situat pe valea unei ape, mai precis la confluenţa Bahlueţului cu Crasna (actualul pârâu Jora); prin analogie cu alte târguri care şi-au luat numele de la apa pe care erau situate, este veridică ideea că Târgu-Frumos s-a numit iniţial Târgul Crasnei, adică Târgul Frumoasei pe româneşte. Datorită etimologiei populare Târgul Frumoasei devine treptat Târgu Frumos; alte explicaţii ce implică domniţe frumoase şi un cadru natural plăcut, sunt lipsite de orice fundament ştiinţific, si drept urmare nu pot fi acceptate.